Natalia Efros-Bujor: „… doar curaj și vise fabuloase, asta ne trebuie.”

Pe Natalia o cunosc mai mult de pe online. Ne-am intersectat „pe viu” acum vreo 4 ani, când am vrut să facem împreună… o școală. Dar nu am mai apucat, așa cum fiecare dintre noi era – și este, în multe alte proiecte.

Ideea acestui interviu a apărut atunci când am văzut că Natalia a lansat un brand de vin. Un om de PR, implicată activ și în politică, mamă a 3 copii, și pur și simplu o femeie curajoasă care muncește mult ca să meargă doar înainte.

Hai să începem cu începutul și să facem cunoștință

– Destul de simplu să facem cunoștință: sunt Natalia, am 36 ani, sunt mamă a 3 copii, om de comunicare de când mă țin minte și mai nou, producătoare de vin, dar asta e alături de soțul meu, pentru că am devenit parteneri la același vis.

De la angajată în PR la „propria afacere”. Pandemia a influențat cumva acest pas uriaș?

– Păi eu fac PR și comunicare de multă vreme, din poziția de angajată, din poziția de partener, apoi liber profesionist, dar asta nu a încurcat deloc să migrez ușor spre activități noi. Iar pandemia cumva a facilitate procesul, poate chiar l-a grăbit puțin. Deși eu nu am plecat din comunicare, mai nou, învăț să comunic și pentru brandul propriu, ceea ce devine realmente mai greu, pentru că pe alocuri esti mai puțin obiectiv și ai nevoie de repere din afară. Dar idea de proprie afacere cumva planează de multă vreme în capul meu, deși eu tot timpul cât am fost angajata cuiva nu m-am simțit că aș fi, adică mă comportam ca și cum ar fi al meu și trebuie pus tot sufletul, doar că sunt momente în care simți că nu poți lua decizii. Ei bine, nu dorința de decizii m-a împins, mai degrabă un conglomerat de circumstanțe. Soțul meu și tatăl meu sunt ambii în industria de vin, acasă se vorbește despre vin, viță de vie și la desert politică. Evident, vin facem din toate timpurile, dar ultimii ani am devenit foarte meticuloși la procese, și unele vinuri ne ieșeau foarte bine, atât de bine, încât a încolțit o idee – să ne facem cramă. Dar piața e super plină, e greu să intri în ea, mai ales să te menții, apoi trebuie să creezi ceva wow ca să prindă la public, deci ecuația era cu o groază de necunoscute, dar a învins ambiția și dorința, că ele au fost la bază de fapt.

De ce sectorul vitivinicol?

– Îți ziceam, tata e viticultor, e un om dedicat în așa măsură încât e mai mult în vie decât acasă, pe bune. Iar când este vorba despre vin, el spune că vinul începe în câmp. Soțul meu a migrat acum 10 ani din juridică în vinificație, a fost un joc de circumstanțe, nimic special, făcuse upgrade la viață și a hotărât să schimbe profesia. Iar eu am cochetat cu scrisul despre vin, cu degustările, îmi plac poveștile pe care le generează vinul, deci cumva așa s-au aranjat lucrurile. Dar acum, când analizez parcursul ăsta, relativ scurt, înțeleg că eu întotdeauna mi-am dorit să lucrez asupra unui produs nobil, unul care să aibă în spate istorie, care în față să construiască istorie. Vinul se pliază pe descrierea mea, nu? Deci așa am ajuns în această industrie, vreau să cred că am ales bine și că pasiunea noastră se va transforma într-un parcurs frumos.

Cineva ar spune că avem atâtea vinării și atâtea branduri în domeniu. Tu?

– Eu zic exact la fel, doar că mulți nu înseamnă suficient, dar mai ales foarte buni. De fapt, nu vreau să arunc pietre în ograda nimănui, doar că avem libertatea să dezvoltăm proiecte oricât de multe și diferite, important este să excelăm și să cucerim o nișă de public. Eu asta îmi doresc. Am în capul meu arhetipul consumatorului brandului „AlterEgo”. Este foarte clar că eu pe el îl targetez atunci când creez vinul. Acel om liber să experimenteze, să se descopere pe sine prin aventurile pe care și le asumă, este un consumator vivace, curios, elegant, cu o identitate definită. Uite, pentru acest consumator am decis că merită să încerc. Pentru acest consumator vreau să construim și vinăria cu spațiu de interacțiune, pentru el vom completa seria de vinuri cu oferte sobre, dar incitante, clasice, dar cu elemente de noutate. Deci nu mă simt stingherită de faptul că piața e îngustă, am intrat ca să ne facem loc.

Cum se crează un vin?

– Un vin, dar mai ales un vin bun, începe de la oamenii care îl muncesc, mă refer la oamenii de pe câmp, acolo unde vinul se formează la congruiența forțelor naturii, interacțiunea dintre sol – soare – ploaie și vânt. Apoi vine rândul procesului tehnologic, atunci când strugurii traversează o metamorfoză, de la bobiță la suc, aici apare în joc măiestria oenologului. Sigur nu vrei să îți povestesc acum tot procesul tehnologic, sunt o groază de pași, de manevre care trebuiesc executate în timp, separat pe soiuri, ce mai, o întreagă artă. Dar cert este că vinul necesită multă dedicație, pasiune, delicatețe, fermitate și cunoștințe. Noi colaborăm cu un tehnolog care ne mentorează datorită partenerilor noștri de la Proiectul de Competitivitate din Moldova. Nu știu dacă asta ai vrut să răspund, dar adevărul este că un vin este ca și un copil, are faza de bebelușeală, apoi vibrează în el adolescența, cu toate puseele la pachet și ulterior, se instalează maturitate. Asta așa, în pași rapizi, pentru că de facto, totul durează un pic mai mult.

Care sunt așteptările voastre?

– Păi ar fi fain să devin milionară în euro în primii 5 ani (râde). Dar dacă sincer, tot ce e legat de vin e pe termen lung: și munca, și așteptările. Azi, îmi doresc să ne găsim consumatorul, să ne împrietenim cu el, să ni-l facem loial, să îi câștigăm atenția și să facem vinuri excelente.

Pentru că revenind la piața supra aglomerată, doar excelența va face diferența.

Tu ai cochetat și cu politica?

– Ce mai, femeie activă. Da, de fapt, mai și cochetez, deși asta poate face rău la digestie. Sunt consilier local, dar asta din considerente civice, eu cred că implicarea este o chestie obligatoriu din perspectivă de cetățean. Eu am o opinie în acest sens, am niște convingeri, cunoștințe, abilități și cred că e cazul să mă implic. Dacă o să se creeze circumstanțe să mă implic și mai mult am s-o fac, atâta vreme cât am să pot aduce plus valoare la mediul în care trăiesc. Or eu am ales să rămân acasă, să cresc aici copii, iar asta înseamnă să fiu conectată la procese.

Astăzi mult mai multe femei prind curaj și ies în față, conducând afaceri care pe timpuri se considerau bărbătești. De unde atâta determinare, inclusiv la tine?

– Curajul este primul cuvânt care trebuie educat în copil, înainte de citit și numărat. Iar eu cresc și educ o fată, aș vrea să fiu exemplul ei de curaj și determinare. Pe urmă, așa e chimia mea, deci trebuie să fiu peste tot și să le știu pe toate, prietenii mei știu asta și fac glume pe seama mea. Dar clișeele că un domeniu X este pentru bărbați și a fost „cucerit” de o femeie este doar în capul nostru. Nu există așa ceva. Există dorință și pasiune, există învățarea și dezvoltare de abilități. Atât. Restul, frici, riscuri, amânare, etichete sociale, toate le produce mintea noastră. Trebuie să rupem tiparele, să ieșim din cutiuțele astea în care femeile trebuie să nască și să fie frumoase la timp acasă. Eu categoric nu aș vrea ca fiica mea să creadă că pe lumea asta există profesii pentru fete și altele, pentru băieți. Dimpotrivă, există vise și ele trebuiesc cucerite. Dacă ar fi din seria hai să visăm cu ochii deschiși eu aș fi vrut să fiu pentru o zi: neurochirurg, să lucrez într-o uzină de nave maritime, să particip la procesul de extragere a țițeilor, aș vrea să fiu viticultor așa ca tata, dar am înțeles asta abia acum, vreo 10 ani, când am spart pereții de frici din capul meu. Așa că doar curaj și vise fabuloase, asta ne trebuie.

Banala întrebare, dar care rămâne actuală mereu: cum reușești să împarți casa, familia și afacerea?

– Foarte actual și important, mai ales în era Instagramului, când avem atâtea modele de femei, care sunt scoase ca din cutie, în același timp casa lună și copii pozează ca pentru reviste, iar asta provoacă anxietate la restul. Deci, să fie clar din start că eu nu pretez ca femeia perfectă. Tot ce înseamnă afacere cu vin o împart cu soțul meu, iar el este un om extrem de organizat și de pedant, respectiv el este sprijinul meu principal în acest proces, plus tata care e mentorul fiecărui pas.  În rest, eu fac comunicare, așa ca îniante, deci prestez servicii, iar asta în combinație cu maternitate, de vreme ce am un bebeluș de un an, și alții doi de 5 și 10. Bine, copii mă ajută și îl dădăcesc pe bebe, mai sunt bunicile care mă salvează de multe ori. Dar să fie clar, am zile în care casa e un dezastru, în care gătesc pe apucate, în care totul e pur și simplu agonie. Și da, în acele zile nu mă salvează nici regulile de parenting, nici meditația. Iese foc pe urechi, dar totul se calmează și revin la rutină obișnuită, când parcă le mai pun la loc și apoi, iar uragan. Deci viața e veselă, colorată și intensă. Mai ales, că eu, prima dată stau atât de prelungit în concediu de maternitate, fără bonă. Dar este fain, adică nu aș vrea să schimb nimic, poate un pic mai mult să dorm noaptea, în rest sunt recunoscătoare lui Doamne – Doamne pentru tot!

– Care sunt planurile voastre pe viitor și unde vom vedea noul brand și produs?

– Uite că începe sezonul 2021, iar asta înseamnă că noi lucrăm la seria de vinuri pe care o vom produce. Paralel încercăm să poziționăm pe piață seria din 2020. În câteva zile vom apărea pe 3 platforme de vânzări. Deși ne orientăm la fel de mult și la export, nu știu dacă reușim cu vinurile din 2020. Primul lot este unul relativ mic, deci, credem că vindem tot pe piața locală. Avem un Pinot Grigio de excepție, un Chardonnay foarte elegant, o Viorica absolut fină și nonivazivă. Seria de vinuri roșii o vom îmbutelia în scurt timp și acolo avem un Pinot Noir de clasă, așa cum rar întâlnești. Un Saperavi robust, sigur pe sine, foarte complex și memorabil. Și un cupaj Cabernet-Sauvignon –Merlot –Fetească Neagră, care este un vin fără pretenții, foarte calm, foarte sigur, bun pentru oameni maturi și mulțumiți de viață. Planurile sunt să creștem cu pași mici, dar siguri. Iar pentru asta ne dorim sănătate și pace, lucruri extrem de banale, dar esențiale.

Text de Doina Cernavca

Foto: facebook, arhiva personală

Femeile pot?!

Cam da.

Și nu înțeleg de ce în anul 2020 trebuie să mai existe o astfel de întrebare.

Nu suntem egali cu bărbații, dar putem. Suntem în stare să mutăm munții dacă asta poate schimba ceva spre bine, în special. Demult am învățat să mergem înainte, indiferent cât e asta de greu, și parcă reușim. Doar că uneori avem nevoie de o confirmare. Și ea apare atunci când nu suntem în stare să o vedem…

Astăzi tot mai multe femei își i-au soarta în mâini și construiesc singure. Cariere, iubiri, case, vise, amintiri. Ele găsesc acea cărare spre propria fericire și aleg să nu depindă atât de mult de nimeni. De ce? Prea multe dezamăgiri? Prea multă nepăsare? Poate e vorba de un dor, un mare dor?!

Indiferent care ar fi motivele, oricare femeie poate. Sunt milioane de șanse, trebuie doar să vrei. Tu, cu tine, pentru tine. Și la un moment dat toate se vor aranja într-un fel de parcă cineva intenționat așa le-a construit. Cariera, iubirea, casa, visele, chiar și unele amintiri.

Ultima întâmplare din viața mea mi-a demonstrat că anume unele amintiri e ceea ce mai poate lega doi oameni într-o continuare a poveștii care demult, tare demult s-a terminat. Dar când ești în stare să alegi conștient, indiferent cât de tare asta doare, deja e un pas important pentru o femeie. Și fiecare pas duce spre acea construire de sine, în primul rând. Spre acea dorință de a merge înainte, indiferent cât de complicat se vede cărarea…

***

Seria de texte „Manifest” apare din dorința de a inspira. Un proiect semnat de Doina Cernavca.

Manifest pentru iubirea de sine

Primul lucru pe care l-am făcut a fost să-mi pun cercei. Colecția mea de cândva stătea neatinsă, iar cerceii – aranjați perfect în cutia lor, pe stiluri, după culori – erau acolo pentru mine.

Am început să vizualizez în cap tot ceea ce aș vrea să se transforme. Adică, eu. Adică, pe mine. Mulți ani m-am ascuns după diverse motive, ca într-o zi să rup totul și să vreau să redevin acea femeie bună. B U N Ă!

Uneori ne este prea complicat să acceptăm unele înfrângeri și alegem să stăm acolo și așa cum ne-a lăsat momentul cel frumos. Dar e atât de important să apară acel motiv pentru care să vrei să redevii tu. Și începi, cu pași mici și siguri, fără a forța detaliile. Pentru că într-o zi o să ți se pară că totul e în zadar, și te vei opri. Dar nu, nimic ce poate aduce o schimbare nu e în zadar. Mai ales dacă acea schimbare e despre tine și pentru tine.

P E N T R U T I N E!

„ – Doina, ai atâtea fire albe…

– Știu, Sveta… , i-am răspuns în timp ce-mi spăla părul și îl pregătea pentru freză.”

Și de parcă nu era de ajuns, această descoperire și mai mult a intensificat dorința mea de-a fi bună! De-a fi eu! De a fi, nu doar pentru toți, dar în primul rând pentru mine!

În una din seri am schimbat toate florile în ghiveciuri noi. Am șters frunzele atent, și apoi le-am aranjat pe cele 2 geamuri. În dimineața următoare le-am atins pe fiecare. Și așa câteva zile la rând. Iar azi dimineață am observat că verdele lor e mai verde. Frunzele sunt tari, sănătoase și strălucesc. Toate și-au luat avânt în sus și parcă vor să cuprindă cât mai mult din spațiul odăii.

Așa ca mine… Eu tot sunt o plantă, care a pornit să-și i-a culoarea adevărată. Și în fiecare zi (re)devin așa cum ar fi trebuit să fiu. Pentru mine.

Dă-mi soarele înapoi. Te rog…

***

Seria de texte „Manifest” apare din dorința de a inspira. Un proiect semnat de Doina Cernavca!

Poezia de pe întîi octombrie

„Unii te văd numai pe tine,

Alţii mă văd numai pe mine,

Ne suprapunem atât de perfect

Încât nimeni nu ne poate zări deodată

Şi nimeni nu îndrăzneşte să locuiască pe muchia

De unde putem fi văzuţi amândoi.

Tu vezi numai luna,

Eu văd numai soarele,

Tu duci dorul soarelui,

Eu duc dorul lunii,

Stăm spate în spate…”

„Cuplu”, Ana Blandiana

Stela Toderașcu: „Coachingul este axat pe viitor, pe ceea ce vrei să se întâmple.”

Sunt meserii care intră în viețile noastre datorită cererii din partea oamenilor. La fel a fost, probabil, și legat de coaching, care în ultima perioadă este un domeniu destul de căutat.

Pe Stela am cunoscut-o acum câțiva ani, când era unul din oamenii de bază în echipa Avon Moldova, una din echipele de Top din Republica Moldova. Peste un timp Stela a renunțat la acel job foarte bun, ca astăzi să fie Coach. Lucrează cu oamenii care au nevoie de un „ceva” sau un „cineva” care să-i ghideze, și asta îi place foarte mult.

Și da, în urma acestui interviu, eu mi-am schimbat obiectivele profesionale și am revenit în jurnalism. Datorită Stelei, care a știut cum să-mi povestească, ca să accept schimbarea și provocarea!

– Stela, hai să facem cunoștință.

– Bună, Doina! Și îți mulțumesc frumos pentru invitația de a da acest interviu. Mă bucură gândul că și oamenii din primul meu „acasă” mă pot cunoaște. Sunt mamă a doi copii, un băiat Dinu, de 20 ani, și o fetiță Lia, care are puțin peste un an. Am o experiență de leadership de 14 ani și acum aproape 2 ani am ales să îmi urmez pasiunea de a ajuta oamenii. Așa am devenit coach.

– Ai plecat dintr-o corporație ca să revii pe cont propriu. De ce? 

– Cred că orice își are un început și un sfârșit, iar dacă sfârșitul a ceva înseamnă începutul unei noi ere profesionale care este influențată de pasiunea de a ajuta oamenii, e și mai frumos. Tu mă poți înțelege foarte bine, căci și tu ajuți foarte mulți oameni prin proiectele umanitare pe care le inițiezi sau la care participi. Felicitări pentru perseverență și curaj! Dacă în facultate îmi doream foarte mult să lucrez în marketing, și am reușit, făcând asta într-o companie faină cu oameni și mai faini, am înțeles că, de fapt mai mult îmi plăcea să descoper talente și să-i ajut pe oameni să crească în carieră. Atunci mi se părea ceva normal, ceva ce orice lider trebuie să aibă în ADN-ul său. Mai târziu mi-am dat seama că, de fapt cel mai mult mi-ar plăcea să fac asta: să-i ascult pe oameni, să-i ajut să crească, să facă o schimbare atunci când e potrivit, să găsească noi căi de dezvoltare.

Ce înseamnă „coach”?

– E mai simplu să spun ce nu înseamnă (râde). De ce spun asta?! Pentru că de foarte multe ori oamenii își spun părerea despre această meserie fără, de fapt, să cunoască cu adevărat ce este. Coach-ul nu este psiholog și nici terapeut. Deși foarte mulți psihologi fac și coaching și unii coach aleg să facă studii și în psihologie. Un coach este un ghid cu ajutorul căruia o persoană își poate atinge obiectivele personale sau profesionale. Coachingul este axat pe viitor, pe ceea ce vrei să se întâmple.

Coach-ul folosește întrebări și tehnici speciale care duc la introspecție, explorare, găsirea opțiunilor și în final la un plan de acțiuni bine definit pentru atingerea obiectivelor. Însă cea mai importantă calitate pentru un coach este ascultarea activă.

– Cât de deschisă este societatea noastră spre astfel de „meserii”?

– Coaching-ul este o meserie foarte cunoscută în Europa, dar mai ales în SUA, unde are o istorie de peste 50 de ani. Există și instituții specializate în pregătirea sau acreditarea coach-ilor pe diferite niveluri, în funcție de experiență. Din păcate, sunt foarte mulți „pseudo coach”, care își spun “coach” deși nu au nicio pregătire în domeniu și consideră că este suficientă experiența lor de viață sau de business. Deși mult mai târziu decât în România, în Republica Moldova deja de câțiva ani a început să fie cunoscută această meserie, ceea ce mă bucură mult.

– Tu te-ai specializat în coaching de carieră și de gestionare a schimbării. De ce anume carieră și dezvoltare personală?

– Chiar dacă am clienți cu obiective și din alte arii, am ales să mă specializez pe carieră și schimbare pentru că aici mă ajută mult și experiența mea de fost manager și angajat. Cel mai mult m-am confruntat cu schimbări în organizație și în cariera mea și am reușit să ajut oameni să ajungă în poziții cheie sau chiar de management. Orice obiectiv are și componenta de schimbare, de care de cele mai multe ori ne e frica. Ori, dacă știm cum să ne pregătim de o schimbare oricât de mare ar fi sau știm cum să gestionăm o schimbare neașteptată, orice obiectiv devine mult mai ușor de atins.

– Care sunt cele mai „grele” probleme ale unui angajat? 

– Deși e un clișeu, des vom auzi într-o companie sintagma: „Nu există probleme, există situații pentru care găsim soluții”. Cam așa este dacă privim lucrurile și din perspectiva de coaching. Dacă pornind de la o problemă conturăm un obiectiv și lucrăm spre a-l atinge, atunci nu ne mai focusăm pe problema în sine și pe cauza care a generat-o, ci pe ce ne dorim de fapt. Și astfel ajungem la ceva pozitiv, de viitor, care oferă o altă perspectivă și mai mult, o altă stare de spirit.

„Știi vorba aia: „Fă ce-ți place și nu vei simți că muncești”.

– Cum funcționează relația de coach – client?

– În primul rând, trebuie să existe chimie între cei doi. Deaceea, prima ședinta cu clienții mei este o ședintă gratuită, în care ne cunoaștem, clientul îmi poate pune toate întrebările posibile pentru a-și da seama dacă vrea să facem acest parteneriat. Apoi cea mai importantă componentă în această relație este încrederea. Coach-ul este obligat să păstreze confidențialitatea discuțiilor, și mai mult de atât, clientul trebuie să simtă că poate avea încredere deplină în coach. Altfel, clientul nu va putea vorbi sincer și îi va fi greu să lucreze la obiectivele sale. Ședințele pot avea loc față în față, online video sau chiar audio. Cele din urmă sunt mai des folosite acum, de când trebuie să păstrăm distanțarea socială. Ședințele pot fi săptămânale sau o dată la 2 săptămâni, în funcție de client și încărcarea programului.

– Care sunt avantajele unui job de coach?

– Primul avantaj este că faci ce-ți place. Știi vorba aia: „Fă ce-ți place și nu vei simți că muncești”. Nu e chiar așa. Trebuie să muncești. Căci atunci când ești pe cont propriu, ești – pe lângă director – și contabil, și jurist, și marketer și om de vânzări. Deci, e mai mult de muncă, dar și satisfacția este pe măsură, atunci când primești mesaje de mulțumire de la clienți care îți zic: „Am reușit în 2 luni să fac ceva ce n-am reușit în 5 ani! În sfârșit mi-am îndeplinit visul. Îți mulțumesc!”. Sau „ Cu ajutorul tău am găsit atâtea opțiuni la care nici nu m-am gândit că voi ajunge vreodată. Acum știu ce am de făcut!”. Puteți citi în secțiunea testimoniale de pe www.stelatoderascu.com câteva mesaje.

– În această pandemie foarte multe persoane au suferit din cauza schimbărilor profesionale: Zoom-ul, munca într-un mediu nu atât de liniștit și inspirațional, și multe altele. Care au fost, și sunt, sfaturile tale pentru a rămâne cât mai productiv? 

– Această pandemie a adus cu ea multe schimbări, mai ales la nivelul emoțional al angajaților. Multe companii au știut cum să-și țină oamenii aproape. Câteva exemple ar fi: mesaje de încurajare de la directorul general, ore de fitness sau yoga online, ședințe de terapie sau coaching, acces la traininguri sau cursuri pentru cei care aveau mai mult muncă de teren și acum nu aveau cum să o facă.

Dar pe lângă ce face compania pentru oameni, fiecare persoană își poate ușura starea dată de această situație prin următoarele:

1. Să faci în fiecare zi un lucru cât de mic, dar care să te scoată din zona de comfort.

2. Să aloci pasiunii tale minim o oră pe săptămână. Pictură, fotografie, sport, orice.

3. Să te uiți la filme documentare despre lucruri care până acum nu te-au interesat.

4. Dacă ai o echipă, pe lângă ședințele virtuale legate de job, alocați o jumătate de oră în care să faceți ceva funny (să jucați un joc, să spuneți bancuri etc.), pentru a suplini partea de socializare pe care o aveați la birou.

4. Să învățați un skill nou. Acum atât Coursera, cât și alte companii, oferă multe cursuri gratuite. Și puteți continua voi lista (râde).

„… nu mi-aș fi iertat niciodată dacă n-aș fi încercat.”

– Mulți au renunțat la job în favoarea unei pasiuni care-i aduce mult mai puțini bani. Cum explici acest fenomen? 

– Cred că la un moment dat oamenii își dau seama că, de fapt, nu doar banii aduc fericirea. Și cei care au curaj se aruncă în față, urmându-și pasiunea care în trecut a fost poate suprimată de părinți. „Trebuie să fii economist sau jurist, altfel o sa mori de foame” – îți sună cunoscut?! Sau din pură neștiință ( cred că suntem prea necopți la 18 ani ca să știm exact ce vrem să facem în viață). Și ajungem pe la 35-40 când apare acea îndoială că poate ceea ce facem nu ne definește întocmai și parcă dacă nu încercăm acum să ne urmăm pasiunea, atunci când?! Și așa unii ajung să facă pasul și să încerce marea cu degetul.

Evident că atunci când ești antreprenor, foarte rar ajungi să ai câștiguri suficiente în primii ani de activitate. Mai ales într-o meserie ca si coachingul. E ca și cum ai merge la un interviu pentru un job imediat după facultate și toți îți cer experiență. Plus că pe lângă un curs inițial de pregătire ai nevoie de multe ore de coaching și trebuie să treci și printr-un examen serios de 3 ore pentru a obține acreditarea internațională. Apoi trebuie să investești continuu în pregătire, dezvoltare, căci dinamica meseriei este mare.

Dar când faci o schimbare în mod asumat, știind că nu te mai poți baza pe veniturile anterioare și ai un plan de acțiune de care te ții, șansele să nu renunți sunt mari.

Nu neg faptul că s-ar putea să-mi caut un job la un moment dat, dacă planul meu nu se va realiza. Însă nu mi-aș fi iertat niciodată dacă n-aș fi încercat.

– De ce are nevoie un om pentru a fi bun în ceea ce face? 

– De autocunoaștere. Dacă îți cunoști atuurile și le maximizezi, dar și mai important, îți cunoști lucrurile de îmbunătățit și lucrezi la ele, șansele de reușită cresc considerabil. Și dacă nu le cunoști și ai nevoie de ajutor, apelează cu încredere la un coach!

Stela Toderașcu este Associate Certified Coach și puteți citi mai multe informații despre ea pe www.stelatoderascu.com sau îi puteți scrie la coach@stelatoderascu.com.

Text de Doina Cernavca

Fotografii: arhiva personală

Alina Hasnaș: „Dacă vrei să fii mai aproape de clientul tău, fii acolo unde este el, fă-o profesionist și creativ.”

Am programat acest interviu prin martie. Și hop, am intrat în carantină. Planuri, bugete, clienți – tot dat peste cap. Care interviu? Care promovare, că nimeni nu știa în care parte să o apuce?! După câteva zile de #StămAcasă, s-a întâmplat: toată lumea și-a dat seama că au nevoie de ONLINE! Unul – pentru a vinde, celălalt – pentru a ști de unde și ce să cumpere. Șiiii, dă-i foială – și-au spus agențiile specializate în marketing pe online ^_^

Despre pandemie, online, și online-ul din pandemie, cu Alina Hasnaș, director „SEOlitte”.

Alina, hai să facem cunoștință.

– Salutare, cu mare drag! Sunt Alina Hasnaș și de mai mult de 4 ani conduc una dintre cele mai bune agenții de SEO și digital marketing.

Ce înseamnă SEO pentru cei care încă nu cunosc domeniul?

SEO reprezintă îmbunătățirea site-urilor, astfel încât acestea să fie „prietenoase” sau mai „loiale” atât în fața lui Google, cât și în fața utilizatorilor. În detaliu, reprezintă o totalitate de lucrări tehnice și creative, implementate pe site, care îl ajută să fie acceptat/indexat de către Google și de alte motoare de căutare și să se claseze în topul căutărilor pe cuvintele-cheie relevante afacerii. De exemplu, dacă vinzi cafea în Chișinău, te interesează să te clasezi în top pe fraze-cheie cum ar fi: „cafea Chișinau”, „capucino”, „cafea MD”.

Alina Hasnaș

– Ce planuri pentru 2020 avea schițate SEOLITTE în ianuarie, și ce faceți acum?

– Pentru anul 2020, SEOLITTE și-a setat planuri curajoase de a se concentra, în mod strategic, pe livrarea serviciilor în câteva țări de pe piața europeană. În plus, ne-am focalizat pe automatizarea procedurilor interne ale companiei. Ne referim aici și la automatizarea lucrărilor SEO, pe care le facem pentru clienții noștri. Nu neg, pandemia ne-a influențat considerabil, însă planurile rămân în vigoare, doar și-au încetinit un pic ritmul și totodată, și-au dovedit relevanța.

La începutul stării de carantină, majoritatea brandurilor, care nu erau active pe online, au înțeles cât e de importantă prezența lor în acest mediu. Ce părere ai despre acest fenomen?

– Nu este un fenomen ieșit din comun. Brandurile care nu erau prezente pe online, pur și simplu nu-și asumau riscul de a pierde clienți pe offline. Altfel spus, o companie care a tot vândut bine timp de 40 de ani pe offline era aproape imposibil de convins să meargă și pe audiența din online. Însă, starea de carantină le-a impus clienții să stea în case și să-și schimbe obiceiurile de cumpărare. Din acest punct de vedere, chiar și cele mai mici afaceri au început, poate abuziv, să se promoveze pe online, prin diferite căi. Totuși, încă nu toți au înțeles că prezența profesionistă în online contează mai mult decât simple anunțuri sau titluri de genul „Cumpărați de la noi!” Știi ce mă mai amuză? Omniprezența mesajului „la noi găsești calitate”- da, toți vor susține asta, calitatea enunțată nu mai este o metodă de diferențiere în 2020. Aici merită menționate și alte tipuri de promovare deja clișeizate în Moldova: pe alocuri sexiste, pe alocuri denigratoare. E ceva ce pandemia a subliniat și e un domeniu de educat.

Ce au învățat antreprenorii în această carantină?

– Afacerile mici și mijlocii au învățat să se adapteze acestor timpuri dificile și să se mobilizeze pentru a le face față. În plus, după observațiile noastre, au simțit importanța majoră a unui buget pus deoparte pentru perioade dificile. Antreprenorii care au avut acest buget, cu siguranță au gestionat criza mai ușor decât cei care aveau câteva vânzări bune pe lună, însă îl cheltuiau fără a avea un plan bine pus la punct.

– Voi ați educat clienții?

– Bineînțeles. Am efectuat câteva analize, ghiduri și am prezentat statistici pentru a evalua situația și de a oferi clienților câteva pronosticuri în materie de marketing digital pe timp de pandemie. Printre studiile noastre se numără:

  • Analiza a top 5 nișe afectate de COVID-19 + soluții SEO & Digital Marketing fiabile în această criză.
  • Ghid Util pentru supraviețuirea restaurantelor în plină criză de Coronavirus
  • Pronosticuri economice: cum COVID – 19 a doborât piața și a reușit să mute afacerile în online.

După părerea ta și din experiență, care sunt 3 nișe de business care au succes pe online?

– 3 nișe de business care au succes în online sunt:

  • e-commerce (magazinele online) – mai ales pe partea de produse esențiale și produse pentru bebeluși;
  • promovare online (vânzarea produselor digitale) – în pandemie au apărut tare multe companii care s-au reorientat pe digital, timpul va arăta dacă asta este de bine sau de rău;
  • serviciile de livrare la domiciliu.

Regula de aur în aceste nișe este să fie, cu adevărat, calitative.

Cum convingeți brandurile că au nevoie de serviciile unei agenții specializate?

– Le oferim dovezi că înainte de a purcede la o achiziție, clienții lor caută pe online informații despre produsele sau serviciile de care au nevoie. Dacă vrei să fii mai aproape de clientul tău, fii acolo unde este el, fă-o profesionist și creativ. Nu o poți face doar de dragul creșterii veniturilor, ci trebuie să dai dovadă de  respect pentru clienții tăi, pentru a-ți crea o autoritate bună în online.

Există câteva rigori de bază pe care le amintim:

  • consolidarea notorietății online a unui brand – aici se includ feedback-urile lucrative, pe care nu trebuie să le treacă cu vederea un antreprenor profesionist
  • menținerea unui dialog sănătos între clienți și afacere – aici amintim cât de relevantă este construirea unei strategii de comunicare eficientă.
  • și, nu în ultimul rând, vorbim de distribuirea corectă a bugetului de marketing și obținerea celei mai bune rate de returnarea a investiției pentru fiecare leu folosit în marketing. Poți obține rezultatul cel mai bun posibil doar grație unui profesionist cu experiență și portofoliu vast în sfera marketingului digital.

Text de Doina Cernavca

Foto: arhiva personală

Corina Muntean: „Ești nevoit să te reinventezi, motivezi, să crezi că vei reuși și chiar reușești!”

Chiar la începutul stării de carantină, Friendly English School a împlinit 3 ani. Evident că planul de a marca această zi era altul, dar îndemnul #StaiAcasă a dat peste cap orice idee și dorință a Corinei Muntean de a sărbători această zi. O aniversare extrem de importantă, de altfel, mai ales pentru cineva care a ales să „vândă” educație, și anume cursuri de limbă engleză. Despre criză, predarea online, și tot ce face acum Friendly English School aflăm de la Corina Muntean, fondatoarea școlii.

Corina Muntean, fondatoare Friendly English School
  • Care e cea mai importantă realizare în cei 3 ani?
  • Realizări au fost mai multe, însă pe plan profesional, cred că da – deschiderea Friendly English School. Ceea ce acum trei ani era un vis, sau un început cu multe speranțe, azi este o școală funcțională cu mulți profesori friendly și studenți sârguincioși.

  • Cu ce planuri ai pornit acum 3 ani, și de câte ori le-ai schimbat și adaptat situației sau cerințelor?
  • Fiecare început este multicolor, visător și plin de planuri realizabile, așa a fost și în cazul meu. Eu visam cu ochii deschiși tot ce urma să fac și culmea e că lucrurile chiar se întâmplau. Pe parcurs însă, ajungi să trăiești multe provocări. Ești nevoit să te reinventezi, motivezi, să crezi că vei reuși și chiar reușești!
  • E greu să faci educație în țara noastră? Plătește lumea ca să învețe?
  • Cred că dacă lucrurile sunt făcute cu pasiune, greul nu îl simți. Eu mă concentrez pe ce vreau să ofer lumii mai mult decât pe impedimentele care apar. Să faci educație în Moldova nu este ușor, pentru că la fiecare început de curs, studenții se uită sceptic la metodele de predare, se lasă greu provocați de un alt mod de a învăța. Însă, după 3 zile ajung să zâmbească și să recunoască că anume acest stil de predare aduce roade bogate. Eu îmi doresc să pot schimba întregul sistem educațional din școlile și liceele noastre. Educăm generații noi cu programe vechi într-un stil neiubit și neacceptat de studenți. Oamenii au început să înțeleagă cât de important este să cunoști engleza și da, plătesc pentru a obține aceste cunoștințe. Unii regretă că nu au început mai devreme să studieze.
  • In aceste luni, mai mult ca niciodata, v-ati adaptat și ați trecut pe online. A fost pentru a păstra profesorii, pentru că a existat cerere, sau ambele?
  • Criza ne-a luat pe neprins de veste și pe noi. Seara la ora 18.00 a început a se plimba ordinul ministerului prin școală, iar la 21.00 am și luat decizia că ne conformăm și nu ieșim la lucru. Trecerea pe online a fost la început forțată pentru că procesul a fost întrerupt la mijloc și noi aveam sute de studenți care urmau să finiseze cursul început. O săptămână am tot testat, încercat, discutat cu studenții despre cum putem ajunge la un compromis, iar imediat după o săptămână am trecut cu aproape 90% din studenți în mediul online. În prezent lucrurile sunt mult mai clare, avem deja grupe absolvente, grupe online noi formate, chiar internaționale, pentru că în ele se regăsesc studenți din Franța, Irlanda, Italia și Moldova. Motivele trecerii școlii pe online a fost păstrarea echipei, asigurarea măcar parțială a salariilor și desigur am început să avem cerere de la studenți care încearcă să beneficieze de maxim rezultate în această perioadă.
  • Are sens să te întreb cum vezi Friendly English School peste alți 3 ani?
  • În 3 ani îmi doresc să avem rădăcini puternice care să ajungă fizic și peste hotarele țării, așa cum online deja suntem și vom rămâne în acest mediu cu grupe active și după ce revenim la activitatea normală și buna funcționare a lucrurilor!

Text de Doina Cernavca

Foto: arhiva personală Corina Muntean

„ În dans bărbatul susține femeia să facă cele mai grele mișcări”

Pentru foarte multă lume din România și nu numai, numele ei se asociază cu proprii copii. Pentru multe femei, ea este un model și o sursă de inspirație. În postările de pe facebook și instagram utilizează hastagul #dacăeuampututpoțișitu, care este – într-un fel sau altul, dovada clară că a trecut prin tot ce i-a oferit destinul, ca astăzi să fie una din cele mai apreciate și de succes femei din România.

Pe scurt, cu Mirela Retegan, fondatoarea „Gașca Zurli”, autoare de cărți, mama Mayei.

mirela-retegan-696x463

 

Bani

Banii sunt un mijloc prin care obținem tot ceea ce ne dorim. Eu îmi doresc foarte tare să am atât de mulți bani, încât să pot să fac cât mai mulți copii fericiți și să pot să construiesc o lume zurli în care să intre și cei mai săraci copii din România.

Dimineața  

Dimineața este momentul meu preferat din zi, pentru că sunt singură și liberă să-mi aleg gândurile. Îmi pregătesc micul dejun, mi-l pregătesc ca pentru un musafir important care a venit în ziua respectivă la mine acasă. Și îmi fac planul pentru toată ziua, bucurându-mă de un răsărit de soare, de un cântec, de liniștea micului dejun.

Frumusețe

Multă vreme am crezut că frumusețea este ceea ce se vede. Astăzi știu că frumusețea este ceea ce pleacă din interior spre exterior și că ambalajul dacă nu e susținut și de valorile pe care ar trebui să le aibă omul, nu rezistă prea mult.

Bărbații tăi

Bărbații mei au fost cele mai importante lecții de viață pentru mine. Niciunul nu a semănat cu celălalt. Fiecare a fost o lecție nouă din care am învățat enorm. Am crescut împreună cu ei și i-am lăsat în urmă privind mai departe spre ceea ce mi-am dorit dintotdeauna să ajung și să fac.

Cele mai dragi amintiri

Sunt legate de tata. De începuturile Zurli. De Maya, evident. Și de oamenii care mi-au atins sufletul.

Rochii

Am două. Sau trei, nu mai știu. Am puține rochii, pentru că niciodată nu am dat voie femeii din mine să se îmbrace în rochie. Pentru că a trebuit să mă descurc singură. Respectiv, mi-am pus bocancii în picioare, blugi și hanorac să fiu cât mai comodă și să pot duce cât mai mult. Abia acum, când mă apropii de 50 de ani, încep să mă bucur de femeia care sunt și să descopăr plăcerea de a purta o rochie.

19429932_10207420666673352_4743205724766945845_n

Încredere

Când mă gândesc la încredere, mă gândesc la capacitatea de a nu pune la îndoială ceea ce-mi spune celălalt. Că zice, că face, că dă, că primește. Mi se pare foarte importantă încrederea. În momentul în care cineva îmi pierde încrederea, o câștigă destul de greu.

Femeia de astăzi

Femeia de astăzi este o femeie extrem de volubilă și gata să facă o grămadă de lucruri. Femeia de astăzi poate să facă ce vrea ea. Femeia de astăzi poate să mute munții, poate să schimbe societăți, poate să conducă armate, poate să crească niște copii frumoși și să sufle în aripile bărbaților. Am reținut o replica ce mi-a plăcut foarte tare: „În dans bărbatul susține femeia să facă cele mai grele mișcări”.

Litere

Literele sunt pentru mine diamantele care se adună în cuvinte și cuvintele crează imagini. Sunt dependentă de litere și le folosesc în foarte multe lucruri.

Cea mai mare dezamăgire

Nu există cea mai mare. Au fost mai multe dezamăgiri. Oameni în care am proiectat așteptări și nu au reușit să le atingă. Dar dezamăgirea nu sunt ei, ci proiecțiile mele. Eu singură m-am dezamăgit în privința unor oameni. M-am amăgit și m-am dezamăgit. Știi că asta înseamnă să te dezamăgești?! Când tu singură te amăgești că o să ți se întâmple ceva și când nu ți se întâmplă, te dezamăgești.

Ziua de mâine

Eu am o carte care se numește „Astăzi este despre astăzi” . Așa că ziua de mâine o lăsăm pentru ziua de mâine. Niciodată nu mă gândesc la ziua de mâine făcându-mi planuri din categoria celor care sigur asta o să fac, pentru că mi s-a arătat de atâtea ori că mâine se poate întâmpla orice. Și eu mă bucur de astăzi!

Copii

Copiii sunt bucuria vieții mele. Po să stau ore întregi, zile întregi, luni întregi, vorbind cu ei, râzând cu ei, punând la cale planuri cu ei. Pe mine copiii nu mă obosesc niciodată. Reușesc să scot tot ce e mai frumos din relația cu un copil și sunt fericită de fiecare data când am ocazia să îi am în preajmă.

69270708_2577408295653667_1130737573321244672_o

Gașca Zurli

Este copilul meu, după Maya, probabil cel mai important copil pe care eu l-am născut, l-am creat, și sunt atât de fericită să văd că a crescut bun, și frumos, și înțelegător, și empatic, și generos, și că face atât de mulți copii fericiți.

Teamă

Am 2 frici mari: una să merg cu motorul, și a doua să mă dau cu schiurile. Dar cred că și una, și alta vin din frica de a pierde controlul, de fapt. Dar da, mă tem, probabil o să râzi, dar eu în continuare mă tem că lumea nu vine la spectacol, că nu vor cumpăra cărțile, că oamenilor n-o să le placă nuștiu ce cântec. Poate nu e frică, e o teamă care vine din faptul că nimic nu e sigur.

Ce vrei cel mai mult

Să fiu sănătoasă! Și să fiu deschisă pentru ceea ce am de făcut.

Și un mesaj pentru femeile din Republica Moldova

Așa cum spun de fiecare data când am ocazia, după prima întâlnire cu femeile din Republica Moldova, eu vin cu o valiză în care-mi pun jumătate din dulap. Pentru că nicăieri în lumea asta eu n-am întâlnit femei mai elegante, mai îngrijite, mai frumoase, mai luminoase. Și nu-mi permit să mă îmbrac oricum. Așa că femeile din Republica Moldova sunt pentru mine un etalon de eleganță și de frumusețe. Îmi plac foarte tare. Sunt frumoase, și calde, și bune, și iubesc enorm faptul că se prețuiesc, că știu să se așeze pe tocuri și să-și ia în serios rolul de mame care sunt modele pentru copiii lor.

 

Text: Doina Cernavca

Foto: arhiva personală

Astercon îți construiește casa visurilor tale

O casă reprezintă o sumă întreagă de investiții pe termen lung: timp, bani, valori. De aceea, în momentul când decizi că ai nevoie de un apartament în care să îți trăiește visele, e cazul să alegi atent compania de construcție care îți va crea imobilul dorit. Un evident criteriu de selecție este politica de diminuare a riscurilor, iar, în acest sens, un lider al calității pe piața construcțiilor din Republica Moldova este Astercon.

compania-de-constructii-chisinau-astercon

Activitatea acestora se bazează pe 3 criterii: proiectare, profesionalism și experiență. Îmbinarea acestora dă naștere unor proiecte memorabile. Totuși, faza de dare în exploatare a unui bloc locativ este, cu siguranță, una dintre cele mai dificile etape în construcția unui spațiu locativ. Am intervievat echipa Astercon și iată ce măsuri iau ei pentru a evita orice fel de întârzieri la darea în exploatare a unui bloc locativ.

  • Cum faceți față condițiilor climaterice care pot întârzia darea în exploatare?
  • În astfel de cazuri le dăm dreptate specialiștilor care afirmă că „Omul informat este omul puternic”, așa că suntem la zi cu datele despre vreme, monitorizăm schimbările climaterice care ne-ar putea influența munca și ne adaptăm rapid calendarul de lucrări pentru a minimiza efectele negative și a evita întârzierile.
  • Suntem țara în care migrația populației este la ordinea zilei. Cum asigurați potențialul uman în proiectele pe care le gestionați?
  • Evident, nu putem forța oamenii să rămână acasă, dar îi putem motiva să devină parte dintr-o echipă în care este important calitatea și profesionalismul. De aceea, apelăm la strategia de team-building, iar oamenii noștri chiar cred în munca pe care o realizează. De asemenea, mergem la târguri de cariere, unde putem co-opta tineri specialiști, sau la expoziții de profil. Cel mai important în acest segment este să creezi o echipă de oameni care cred unii în alții.
  • Cum procedați în eventualitatea lipsei de finanțe?
  • Această întrebare se previne, nu se soluționează. Dezvoltatorul proiectului și restul echipei trebuie să efectueze calculele cât mai meticulos și atent. În plus, trebuie să fie prevăzut un buget de rezervă care să fie accesat, în cazul unor eventuale dificultăți. Totodată, o altă prevenție este obținerea tuturor autorizațiilor și documentației în termeni utili, ca să fie evitată orice tergiversare.
  • Se pare că procesele lucrative sunt puse pe roate în compania de construcții. Dar cum faceți față unor situații inopinate?
  • Astfel de cazuri impun soluții inventive, de aceea cizelăm cât mai atent strategiile de intervenție operativă. Menținem dialogul activ cu clienții noștri și luăm măsuri de precauție. Credem că munca făcută cu responsabilitate nu lasă loc de situații neașteptate sau cel puțin ne permite să remediem problemele urgente.
  • Și ultima întrebare care ne frământă, cum combateți dificultățile de comunicare în cadrul echipei?
  • Pornim de la prerogativa că fiecare om este diferit și special, prin urmare abordarea noastră este cea a dialogului pe verticală și orizontală. Ne auzim și ascultăm subalternii, dar și cooperăm între parteneri. Acest lucru ne permite o organizare eficientă a muncii și ne scutește de eforturi inutile. Avem astfel libertatea necesară pentru a ne duce munca la bun sfârșit.

companii-de-constructii-chisinau-astercon

De ce un potențial client ar avea nevoie de astfel de informații? Deoarece piața imobiliară autohtonă este suprasaturată de prestatori, iar alegerea unei companii de construcții eficiente devine din ce în ce mai dificil. Iată de ce, adresează aceste întrebări celor care-ți vor construi casa de vis, pentru că de ei depinde cât de repede visul va deveni realitate!

„E important să ne asumăm responsabilitatea pentru ce ni se întâmplă”

Într-o zi, despre Geta RASCIUC se vor scrie cărți. Și acea zi nu este chiar atât de îndepărtată, pentru că lucrurile frumoase create de Geta se întâmplă cu viteza luminii. Dacă pe scurt – este mamă a 4 copii, a creat primul port-bebe ergonomic cu eticheta „Made in Moldova”, apoi a lansat „Babymoon” – un sistem de purtat cu senzori integrați, care măsoară semnele vitale și dezvoltarea bebelușului care e purtat. Dacă pe lung, vă invit să cițiți cum reușește „una de a noastră” să fie cea mai bună în Olanda.

geta 2

Acum câțiva ani ți-ai luat familia și ați emigrat. De ce?

– Mmmm, de fapt nu am emigrat, dar am plecat pentru că am fost invitată să particip în cadrul unui accelerator pentru inovație în medicină. Nu a fost planificat în nici un fel și efectiv din momentul ofertei și până la plecare a fost mai puțin de o lună de zile. Programul era de 6 luni plus 1000 zile și acum încă mai suntem în acele 1000 de zile.

Ce înseamnă Choo Choo Baby Carrier?

– Choo Choo-rile mele sunt sisteme ergonomice pentru purtat bebeluși. Primele în Moldova – din 2006. Dacă pe lung, Choo Choo a fost tentativa mea de a împărtăși cu femeile posibilitatea de a-și îmbrățișa bebelușii și de a savura maternitatea, în loc să se izoleze deprimate în casă pentru un an-doi. Am fost încântată de purtat și am vrut să împart senzația cu toți-toți-toți, iar pe atunci nu aveai de unde să faci rost de un sistem de purtat și am făcut 20 de slinguri din indemnizația băiatului meu. Astăzi, 13 ani mai târziu, îmi văd sistemele în biblioteci de slinguri în Olanda, apreciate de consilieri europeni și nu numai, și e greu să cred de unde a pornit, unde a ajuns și unde merge!

Acest business a apărut din propria necesitate, sau totuși ai intuit că mamele au nevoie de „ceva” care să le ajute în viața de zi cu zi?

– Am făcut primele 20 de slinguri cu gândul că dacă se vor vinde în vreo 5 ani va fi ok – de scumpe ce mi-au ieșit – cu broderii și alea. Era mai mult un proiect crescut din interesul meu în a explora purtatul și marea mea dorință de a împărtăși purtatul cu toate-toate mamele. Ei, spre mirarea mea, în mai putin de 3 luni s-au dus toate 20 de slinguri și m-a sunat administratorul magazinului unde se vindeau să-mi spună că mai are nevoie de slinguri. Clar, exista cerere si eu clar savuram procesul, și savuram faptul că pot să-mi văd de „afacerea” asta, fără să fiu separată de bebelușul meu. Era perfect. Atunci am făcut următoarea colecție, apoi încă, și încă… Până între timp aveam 3 copii, 17 puncte de distribuție. Dar obosisem deja. Astfel am decis să opresc afacerea, apropos – când mergea cel mai bine, și să fiu full-time mama copiilor mei. Pauza a durat 3 ani, doar că între timp am continuat să fac „Șezători purtătoare”, seminare pentru mămici, m-am făcut Doulă și am început să merg la nașteri, să lucrez cu maternitățile de la noi… După 3 ani de pauză mamele continuau să mă caute și să-mi ceară slinguri. În 2013 am repornit și am cusut o colecție nouă, și de acolo pas cu pas s-a ajuns și la rucsacul ergonomic, și la sistemul pentru purtat nou-născuți, sensori, acceleratorul Olandez.

geta 3

Tu ești o luptătoare pentru drepturile gravidelor. Cât de „strașnică” este situația unei femei care naște într-un spital de stat din Republica Moldova?

– Pfff… E dureroasă întrebarea asta pentru mine personal. Nu știu și nu cred că ar fi cazul de învinuit pe cineva anume pentru ce li se întâmplă lăuzelor în sălile de naștere. Este o eroare de sistem cumva – faptul medicalizării până la absurd a unui proces fiziologic și absolut firesc speciei noastre. Încă mai trist e că această „eroare de sistem” este menținută economic, și există oameni cărora le convine această stare a lucrurilor.

Situația e „strașnică” prin obscuritatea sa, prin faptul că este ignorată aproape deplin conceptul de „consimțământ informat” pentru intervențiile care se aplică în travaliu și naștere, și e mult prea des, când femeile sunt manipulate spre a li se aplica diverse intervenții care nu sunt deloc necesare. Foarte des, nici după naștere ele nu-și dau seama ce li s-a întaâmplat.

– Ce ai schimba în tot acest proces?

– Eu cred că în primul rând trebuie pusă la punct educația pre-natală de calitate, și nu cu filmulețe pe vhs și diagrame de la lecția de anatomie. Lăuzele trebuie să învețe tehnici de coping în travaliu și trebuie să-și cunoască și să-și ceară drepturile lor de pacient. În același timp cred că e extrem de important să se schimbe și felul în care învață viitoarele moașe și doctori obstetricieni. Suntem în secolul XXI de aproape 20 de ani, dar încă mai învățăm doctorii că ei „poartă coroana” în sala de naștere. Personalul medical încă își mai permite să înjosească femei în toată firea, școlite, inteligente, doar pentru că au de născut. Este o atrocitate care nu are ce căuta în sala de naștere, și totuși se întâmplă…

geta

De ce mamele tinere nu se documentează despre drepturile lor? De ce doctorii își permit să abuzeze verbal și psihologic o lăuză?

– Prima – probabil pentru că suntem învățați să avem încredere în sistemul medical. Problema e că este naiv să mergi pe încredere oarbă. Totuși, în unele cazuri, nașterea este ceva ce se întâmplă mai rar decât căsătoria, însă nunțile ni le planificăm mult mai meticulos. Pe când atunci când e vorba de naștere, „pregătirea” multor familii se reduce doar la convenitul cu doctorul recomandat de cine o fi, și convingerea că doctorul o să vină să nască în locul tău. Ca să urmeze dezamăgirea că doctorul nu te-a ținut de mână toate orele de travaliu, când protocolul îi zice să te verifice doar o dată la 3 ore. Multe familii merg la naștere ca și cum ar păși în gol, din păcate.

Acum despre doctorii ce își permit… Ce să zic, da, există situații absolut inadmisibile, unde lauzei i se administrează preparate fără să fie măcar informată ce preparat i se administrează și pentru ce, și nu mai zic de înjosiri verbale sau de doctorii care în mod conștient pornesc „avalanșă de intervenții” ca să aducă mama la cezariană. În afară de acei monștri veritabili, care ar trebui persecutați pentru violență obstetrică mai sunt și cei, care sunt limitați în procesul decizional – de protocoale, de studii, de experiență, de frică… Cred că doar educația specială pe ambele părți ar putea să schimbe ceva.

Cum este acest sistem în Olanda?

– O mare diferență între ce se întâmplă în Olanda, comparativ cu Moldova, este faptul că nașterile normale sunt lăsate pe mâna moașelor, iar doctorii intervin doar în cazul vreunei probleme și asta este corect. În plus, aici femeile se înregistrează la centrul de moașe, care trebuie să fie la o distanță de maximum 15 minute de la casa ta, unde sunt câteva moașe și pe parcursul întregii sarcini se dezvoltă o relație între gravidă și moașele ei. Ele relaționează foarte cald și respectuos, iar intervențiile în sarcină și naștere sunt reduse la maxim. Așa, în momentul X femeia are lângă ea o persoană cunoscută, care e acolo să susțină alegerile familiei, atâta timp cât nu se petrece vreo situație care cere intervenții medicale. Nașterea este adresată ca un proces fiziologic, iar femeia – ca o persoană aptă să se descurce. În travaliu ești încurajată să suni moasa destul de târziu, când ai contracțiile la 10 minute. Și ea se teleportează la tine acasă și de acolo în dependență de ce ai ales – ori rămâi acasă, ori mergi la centrul de nastere.

Și încă – aici planul de naștere nu este o pagină în carnetul perinatal, cu un tabel cu bife. Aici planul de naștere îl face familia, și moașele și doctorii trebuie să-ți respecte planul de naștere. Asta trebuie să preia sistemul din Moldova. Planul de naștere trebuie luat în serios. Pe bune.

Cum arată o zi din viața unei mame cu 4 copii, trăind în Olanda? Adică ce faci tu toată ziua?

– Hm, nu cred că e cumva specială o zi în viața mea. Mă trezesc dimineața și stau în pat cu cel mai mic și ne mai drăgostim dimineața. Copiii mai mari se trezesc, fac micul dejun pentru toți ai casei și pleacă la școală. Eu aștept bona încă vreo jumătate de oră și după, merg la muncă, la antrenament și acasă. Rutina e rutină. Copiii sunt foarte autonomi și mă uimesc în toată ziua. E minunat să-i văd cum cresc, cum au grijă unul de altul, cum se ceartă, cum se împacă.

Ai reusit să identifici niște schimbări pe care le putem implementa și în societatea noastră, ca sa avem un pic de normalitate?

– Cred că în primul rând e important să ne asumăm responsabilitatea pentru ce ni se întâmplă și să nu lăsăm pe alții să ne „șofeze”. În Olanda este cultura asta de „tu ești responsabil de ce ți se întâmplă”. E important.

Veți reveni cu traiul în Moldova?

– Nu știu ce adresă mă așteaptă mai departe – acum lucrez cu oameni de știință din Suedia și Africa de Sud și cu spitale din Kenya, Tanzania și Zambia, ca să punem la punct validarea clinică pentru rucsacul cu sensori. Cert este că oriunde m-ar duce proiectul, cusutul îl las în Moldova și asta nu e negociabil. Deci, orice se va întâmpla, eu voi avea treabă pe acasă. E important.

Text de Doina Cernavca

Foto: arhiva personală