Femeile pot?!

Cam da.

Și nu înțeleg de ce în anul 2020 trebuie să mai existe o astfel de întrebare.

Nu suntem egali cu bărbații, dar putem. Suntem în stare să mutăm munții dacă asta poate schimba ceva spre bine, în special. Demult am învățat să mergem înainte, indiferent cât e asta de greu, și parcă reușim. Doar că uneori avem nevoie de o confirmare. Și ea apare atunci când nu suntem în stare să o vedem…

Astăzi tot mai multe femei își i-au soarta în mâini și construiesc singure. Cariere, iubiri, case, vise, amintiri. Ele găsesc acea cărare spre propria fericire și aleg să nu depindă atât de mult de nimeni. De ce? Prea multe dezamăgiri? Prea multă nepăsare? Poate e vorba de un dor, un mare dor?!

Indiferent care ar fi motivele, oricare femeie poate. Sunt milioane de șanse, trebuie doar să vrei. Tu, cu tine, pentru tine. Și la un moment dat toate se vor aranja într-un fel de parcă cineva intenționat așa le-a construit. Cariera, iubirea, casa, visele, chiar și unele amintiri.

Ultima întâmplare din viața mea mi-a demonstrat că anume unele amintiri e ceea ce mai poate lega doi oameni într-o continuare a poveștii care demult, tare demult s-a terminat. Dar când ești în stare să alegi conștient, indiferent cât de tare asta doare, deja e un pas important pentru o femeie. Și fiecare pas duce spre acea construire de sine, în primul rând. Spre acea dorință de a merge înainte, indiferent cât de complicat se vede cărarea…

***

Seria de texte „Manifest” apare din dorința de a inspira. Un proiect semnat de Doina Cernavca.

Manifest pentru iubirea de sine

Primul lucru pe care l-am făcut a fost să-mi pun cercei. Colecția mea de cândva stătea neatinsă, iar cerceii – aranjați perfect în cutia lor, pe stiluri, după culori – erau acolo pentru mine.

Am început să vizualizez în cap tot ceea ce aș vrea să se transforme. Adică, eu. Adică, pe mine. Mulți ani m-am ascuns după diverse motive, ca într-o zi să rup totul și să vreau să redevin acea femeie bună. B U N Ă!

Uneori ne este prea complicat să acceptăm unele înfrângeri și alegem să stăm acolo și așa cum ne-a lăsat momentul cel frumos. Dar e atât de important să apară acel motiv pentru care să vrei să redevii tu. Și începi, cu pași mici și siguri, fără a forța detaliile. Pentru că într-o zi o să ți se pară că totul e în zadar, și te vei opri. Dar nu, nimic ce poate aduce o schimbare nu e în zadar. Mai ales dacă acea schimbare e despre tine și pentru tine.

P E N T R U T I N E!

„ – Doina, ai atâtea fire albe…

– Știu, Sveta… , i-am răspuns în timp ce-mi spăla părul și îl pregătea pentru freză.”

Și de parcă nu era de ajuns, această descoperire și mai mult a intensificat dorința mea de-a fi bună! De-a fi eu! De a fi, nu doar pentru toți, dar în primul rând pentru mine!

În una din seri am schimbat toate florile în ghiveciuri noi. Am șters frunzele atent, și apoi le-am aranjat pe cele 2 geamuri. În dimineața următoare le-am atins pe fiecare. Și așa câteva zile la rând. Iar azi dimineață am observat că verdele lor e mai verde. Frunzele sunt tari, sănătoase și strălucesc. Toate și-au luat avânt în sus și parcă vor să cuprindă cât mai mult din spațiul odăii.

Așa ca mine… Eu tot sunt o plantă, care a pornit să-și i-a culoarea adevărată. Și în fiecare zi (re)devin așa cum ar fi trebuit să fiu. Pentru mine.

Dă-mi soarele înapoi. Te rog…

***

Seria de texte „Manifest” apare din dorința de a inspira. Un proiect semnat de Doina Cernavca!