Pentru copilul tău, joaca e un mod de a fi. E parte din el, e o nevoie de nestăvilit, e ceva fără de care nu poate trăi. Prin joacă explorează, se exprimă, investighează, se calmează, se distrează, negociază, aproape tot ce ține de informații și de emoții ajunge la el în primii ani prin joacă.

Club Ioana-642

Prin joacă poți afla ce e în neregulă cu copilul tău dacă brusc, comportamentul lui se schimbă.

Tot prin joacă poți ajuta copilul să depășească tot felul de frici (de întuneric, șerpi, monștri, vaccin, orice).

Prin joacă îl poți ajuta să gestioneze despărțirea de ceva sau de cineva.

Jocul conectează rapid, mai bine decât orice alt lucru.

Când râzi alături de copilul tău, intrați amândoi într-o lume nouă, în care totul curge frumos, luminos, cu iubire și râs.

Și când te gândești cât de nerăbdători suntem noi, părinții, să ni se joace copiii singuri, să mai scăpăm puțin de ei, să respirăm și noi. E normal, suntem obosiți, disperați după o pauză. Doar că nu ne gândim ce instrument util pierdem când copiii nu vor mai vrea să se joace cu noi. Ce baghetă magică dispare dintre noi și cât o vom regreta!

Cât sunt încă mici, să ne bucurăm de joc cu copilul. Să ne așezăm pe podea și să ne imaginăm lucruri împreună. Ce fericit va fi copilul tău să te vadă acolo, lângă el! Știu, te strânge costumul de om mare. Te temi că arăți ridicol jucându-te cu păpuși, te plictisești, te tentează telefonul, să vezi dacă ți-a mai răspuns cineva la postare. Știu.

În plus, după ce te străduiești atât de mult să fii om mare, să uiți să te joci, e greu să te mai bucuri de lucruri simple, cum ar fi să pui cuburi unele peste altele într-un turn strâmb. Dar talentul la joc se dezvoltă, ca un mușchi. Joacă-te și vei fi tot mai bun la asta. Învață de la copilul tău. Inventeză cuvinte. Dansează când câștigi la macao. Pune-ți hainele pe dos. Stai murdar de sos pe la gură. Scoate limba. Tăvălește-te pe jos ca un câine. Latră. E distractiv, știu sigur, Doamne, ce eliberator e să râzi jucându-te cu copiii tăi!

Am fost și eu paralizată în primul an cu Sofia. Nu știam ce să fac. Eram ca un elefant care trebuie să danseze cu o pitulice. Mi-era frică să nu-i frâng spiritul și pofta de joc cu plictiseala și blazarea mea. Apoi am citit o carte. Am învățat niște jocuri. Le-am jucat. Bucuria din ochii fetiței a fost răsplată suficientă. Am prins bucuria jocului fără reguli, a invențiilor caraghioase.
E magic, jur!

Citiți continuarea pe prințesaurbană.ro 

Postări recomandate

No comment yet, add your voice below!


Add a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *