Natalia Efros-Bujor: „… doar curaj și vise fabuloase, asta ne trebuie.”

Pe Natalia o cunosc mai mult de pe online. Ne-am intersectat „pe viu” acum vreo 4 ani, când am vrut să facem împreună… o școală. Dar nu am mai apucat, așa cum fiecare dintre noi era – și este, în multe alte proiecte.

Ideea acestui interviu a apărut atunci când am văzut că Natalia a lansat un brand de vin. Un om de PR, implicată activ și în politică, mamă a 3 copii, și pur și simplu o femeie curajoasă care muncește mult ca să meargă doar înainte.

Hai să începem cu începutul și să facem cunoștință

– Destul de simplu să facem cunoștință: sunt Natalia, am 36 ani, sunt mamă a 3 copii, om de comunicare de când mă țin minte și mai nou, producătoare de vin, dar asta e alături de soțul meu, pentru că am devenit parteneri la același vis.

De la angajată în PR la „propria afacere”. Pandemia a influențat cumva acest pas uriaș?

– Păi eu fac PR și comunicare de multă vreme, din poziția de angajată, din poziția de partener, apoi liber profesionist, dar asta nu a încurcat deloc să migrez ușor spre activități noi. Iar pandemia cumva a facilitate procesul, poate chiar l-a grăbit puțin. Deși eu nu am plecat din comunicare, mai nou, învăț să comunic și pentru brandul propriu, ceea ce devine realmente mai greu, pentru că pe alocuri esti mai puțin obiectiv și ai nevoie de repere din afară. Dar idea de proprie afacere cumva planează de multă vreme în capul meu, deși eu tot timpul cât am fost angajata cuiva nu m-am simțit că aș fi, adică mă comportam ca și cum ar fi al meu și trebuie pus tot sufletul, doar că sunt momente în care simți că nu poți lua decizii. Ei bine, nu dorința de decizii m-a împins, mai degrabă un conglomerat de circumstanțe. Soțul meu și tatăl meu sunt ambii în industria de vin, acasă se vorbește despre vin, viță de vie și la desert politică. Evident, vin facem din toate timpurile, dar ultimii ani am devenit foarte meticuloși la procese, și unele vinuri ne ieșeau foarte bine, atât de bine, încât a încolțit o idee – să ne facem cramă. Dar piața e super plină, e greu să intri în ea, mai ales să te menții, apoi trebuie să creezi ceva wow ca să prindă la public, deci ecuația era cu o groază de necunoscute, dar a învins ambiția și dorința, că ele au fost la bază de fapt.

De ce sectorul vitivinicol?

– Îți ziceam, tata e viticultor, e un om dedicat în așa măsură încât e mai mult în vie decât acasă, pe bune. Iar când este vorba despre vin, el spune că vinul începe în câmp. Soțul meu a migrat acum 10 ani din juridică în vinificație, a fost un joc de circumstanțe, nimic special, făcuse upgrade la viață și a hotărât să schimbe profesia. Iar eu am cochetat cu scrisul despre vin, cu degustările, îmi plac poveștile pe care le generează vinul, deci cumva așa s-au aranjat lucrurile. Dar acum, când analizez parcursul ăsta, relativ scurt, înțeleg că eu întotdeauna mi-am dorit să lucrez asupra unui produs nobil, unul care să aibă în spate istorie, care în față să construiască istorie. Vinul se pliază pe descrierea mea, nu? Deci așa am ajuns în această industrie, vreau să cred că am ales bine și că pasiunea noastră se va transforma într-un parcurs frumos.

Cineva ar spune că avem atâtea vinării și atâtea branduri în domeniu. Tu?

– Eu zic exact la fel, doar că mulți nu înseamnă suficient, dar mai ales foarte buni. De fapt, nu vreau să arunc pietre în ograda nimănui, doar că avem libertatea să dezvoltăm proiecte oricât de multe și diferite, important este să excelăm și să cucerim o nișă de public. Eu asta îmi doresc. Am în capul meu arhetipul consumatorului brandului „AlterEgo”. Este foarte clar că eu pe el îl targetez atunci când creez vinul. Acel om liber să experimenteze, să se descopere pe sine prin aventurile pe care și le asumă, este un consumator vivace, curios, elegant, cu o identitate definită. Uite, pentru acest consumator am decis că merită să încerc. Pentru acest consumator vreau să construim și vinăria cu spațiu de interacțiune, pentru el vom completa seria de vinuri cu oferte sobre, dar incitante, clasice, dar cu elemente de noutate. Deci nu mă simt stingherită de faptul că piața e îngustă, am intrat ca să ne facem loc.

Cum se crează un vin?

– Un vin, dar mai ales un vin bun, începe de la oamenii care îl muncesc, mă refer la oamenii de pe câmp, acolo unde vinul se formează la congruiența forțelor naturii, interacțiunea dintre sol – soare – ploaie și vânt. Apoi vine rândul procesului tehnologic, atunci când strugurii traversează o metamorfoză, de la bobiță la suc, aici apare în joc măiestria oenologului. Sigur nu vrei să îți povestesc acum tot procesul tehnologic, sunt o groază de pași, de manevre care trebuiesc executate în timp, separat pe soiuri, ce mai, o întreagă artă. Dar cert este că vinul necesită multă dedicație, pasiune, delicatețe, fermitate și cunoștințe. Noi colaborăm cu un tehnolog care ne mentorează datorită partenerilor noștri de la Proiectul de Competitivitate din Moldova. Nu știu dacă asta ai vrut să răspund, dar adevărul este că un vin este ca și un copil, are faza de bebelușeală, apoi vibrează în el adolescența, cu toate puseele la pachet și ulterior, se instalează maturitate. Asta așa, în pași rapizi, pentru că de facto, totul durează un pic mai mult.

Care sunt așteptările voastre?

– Păi ar fi fain să devin milionară în euro în primii 5 ani (râde). Dar dacă sincer, tot ce e legat de vin e pe termen lung: și munca, și așteptările. Azi, îmi doresc să ne găsim consumatorul, să ne împrietenim cu el, să ni-l facem loial, să îi câștigăm atenția și să facem vinuri excelente.

Pentru că revenind la piața supra aglomerată, doar excelența va face diferența.

Tu ai cochetat și cu politica?

– Ce mai, femeie activă. Da, de fapt, mai și cochetez, deși asta poate face rău la digestie. Sunt consilier local, dar asta din considerente civice, eu cred că implicarea este o chestie obligatoriu din perspectivă de cetățean. Eu am o opinie în acest sens, am niște convingeri, cunoștințe, abilități și cred că e cazul să mă implic. Dacă o să se creeze circumstanțe să mă implic și mai mult am s-o fac, atâta vreme cât am să pot aduce plus valoare la mediul în care trăiesc. Or eu am ales să rămân acasă, să cresc aici copii, iar asta înseamnă să fiu conectată la procese.

Astăzi mult mai multe femei prind curaj și ies în față, conducând afaceri care pe timpuri se considerau bărbătești. De unde atâta determinare, inclusiv la tine?

– Curajul este primul cuvânt care trebuie educat în copil, înainte de citit și numărat. Iar eu cresc și educ o fată, aș vrea să fiu exemplul ei de curaj și determinare. Pe urmă, așa e chimia mea, deci trebuie să fiu peste tot și să le știu pe toate, prietenii mei știu asta și fac glume pe seama mea. Dar clișeele că un domeniu X este pentru bărbați și a fost „cucerit” de o femeie este doar în capul nostru. Nu există așa ceva. Există dorință și pasiune, există învățarea și dezvoltare de abilități. Atât. Restul, frici, riscuri, amânare, etichete sociale, toate le produce mintea noastră. Trebuie să rupem tiparele, să ieșim din cutiuțele astea în care femeile trebuie să nască și să fie frumoase la timp acasă. Eu categoric nu aș vrea ca fiica mea să creadă că pe lumea asta există profesii pentru fete și altele, pentru băieți. Dimpotrivă, există vise și ele trebuiesc cucerite. Dacă ar fi din seria hai să visăm cu ochii deschiși eu aș fi vrut să fiu pentru o zi: neurochirurg, să lucrez într-o uzină de nave maritime, să particip la procesul de extragere a țițeilor, aș vrea să fiu viticultor așa ca tata, dar am înțeles asta abia acum, vreo 10 ani, când am spart pereții de frici din capul meu. Așa că doar curaj și vise fabuloase, asta ne trebuie.

Banala întrebare, dar care rămâne actuală mereu: cum reușești să împarți casa, familia și afacerea?

– Foarte actual și important, mai ales în era Instagramului, când avem atâtea modele de femei, care sunt scoase ca din cutie, în același timp casa lună și copii pozează ca pentru reviste, iar asta provoacă anxietate la restul. Deci, să fie clar din start că eu nu pretez ca femeia perfectă. Tot ce înseamnă afacere cu vin o împart cu soțul meu, iar el este un om extrem de organizat și de pedant, respectiv el este sprijinul meu principal în acest proces, plus tata care e mentorul fiecărui pas.  În rest, eu fac comunicare, așa ca îniante, deci prestez servicii, iar asta în combinație cu maternitate, de vreme ce am un bebeluș de un an, și alții doi de 5 și 10. Bine, copii mă ajută și îl dădăcesc pe bebe, mai sunt bunicile care mă salvează de multe ori. Dar să fie clar, am zile în care casa e un dezastru, în care gătesc pe apucate, în care totul e pur și simplu agonie. Și da, în acele zile nu mă salvează nici regulile de parenting, nici meditația. Iese foc pe urechi, dar totul se calmează și revin la rutină obișnuită, când parcă le mai pun la loc și apoi, iar uragan. Deci viața e veselă, colorată și intensă. Mai ales, că eu, prima dată stau atât de prelungit în concediu de maternitate, fără bonă. Dar este fain, adică nu aș vrea să schimb nimic, poate un pic mai mult să dorm noaptea, în rest sunt recunoscătoare lui Doamne – Doamne pentru tot!

– Care sunt planurile voastre pe viitor și unde vom vedea noul brand și produs?

– Uite că începe sezonul 2021, iar asta înseamnă că noi lucrăm la seria de vinuri pe care o vom produce. Paralel încercăm să poziționăm pe piață seria din 2020. În câteva zile vom apărea pe 3 platforme de vânzări. Deși ne orientăm la fel de mult și la export, nu știu dacă reușim cu vinurile din 2020. Primul lot este unul relativ mic, deci, credem că vindem tot pe piața locală. Avem un Pinot Grigio de excepție, un Chardonnay foarte elegant, o Viorica absolut fină și nonivazivă. Seria de vinuri roșii o vom îmbutelia în scurt timp și acolo avem un Pinot Noir de clasă, așa cum rar întâlnești. Un Saperavi robust, sigur pe sine, foarte complex și memorabil. Și un cupaj Cabernet-Sauvignon –Merlot –Fetească Neagră, care este un vin fără pretenții, foarte calm, foarte sigur, bun pentru oameni maturi și mulțumiți de viață. Planurile sunt să creștem cu pași mici, dar siguri. Iar pentru asta ne dorim sănătate și pace, lucruri extrem de banale, dar esențiale.

Text de Doina Cernavca

Foto: facebook, arhiva personală

Femeile pot?!

Cam da.

Și nu înțeleg de ce în anul 2020 trebuie să mai existe o astfel de întrebare.

Nu suntem egali cu bărbații, dar putem. Suntem în stare să mutăm munții dacă asta poate schimba ceva spre bine, în special. Demult am învățat să mergem înainte, indiferent cât e asta de greu, și parcă reușim. Doar că uneori avem nevoie de o confirmare. Și ea apare atunci când nu suntem în stare să o vedem…

Astăzi tot mai multe femei își i-au soarta în mâini și construiesc singure. Cariere, iubiri, case, vise, amintiri. Ele găsesc acea cărare spre propria fericire și aleg să nu depindă atât de mult de nimeni. De ce? Prea multe dezamăgiri? Prea multă nepăsare? Poate e vorba de un dor, un mare dor?!

Indiferent care ar fi motivele, oricare femeie poate. Sunt milioane de șanse, trebuie doar să vrei. Tu, cu tine, pentru tine. Și la un moment dat toate se vor aranja într-un fel de parcă cineva intenționat așa le-a construit. Cariera, iubirea, casa, visele, chiar și unele amintiri.

Ultima întâmplare din viața mea mi-a demonstrat că anume unele amintiri e ceea ce mai poate lega doi oameni într-o continuare a poveștii care demult, tare demult s-a terminat. Dar când ești în stare să alegi conștient, indiferent cât de tare asta doare, deja e un pas important pentru o femeie. Și fiecare pas duce spre acea construire de sine, în primul rând. Spre acea dorință de a merge înainte, indiferent cât de complicat se vede cărarea…

***

Seria de texte „Manifest” apare din dorința de a inspira. Un proiect semnat de Doina Cernavca.

Manifest pentru iubirea de sine

Primul lucru pe care l-am făcut a fost să-mi pun cercei. Colecția mea de cândva stătea neatinsă, iar cerceii – aranjați perfect în cutia lor, pe stiluri, după culori – erau acolo pentru mine.

Am început să vizualizez în cap tot ceea ce aș vrea să se transforme. Adică, eu. Adică, pe mine. Mulți ani m-am ascuns după diverse motive, ca într-o zi să rup totul și să vreau să redevin acea femeie bună. B U N Ă!

Uneori ne este prea complicat să acceptăm unele înfrângeri și alegem să stăm acolo și așa cum ne-a lăsat momentul cel frumos. Dar e atât de important să apară acel motiv pentru care să vrei să redevii tu. Și începi, cu pași mici și siguri, fără a forța detaliile. Pentru că într-o zi o să ți se pară că totul e în zadar, și te vei opri. Dar nu, nimic ce poate aduce o schimbare nu e în zadar. Mai ales dacă acea schimbare e despre tine și pentru tine.

P E N T R U T I N E!

„ – Doina, ai atâtea fire albe…

– Știu, Sveta… , i-am răspuns în timp ce-mi spăla părul și îl pregătea pentru freză.”

Și de parcă nu era de ajuns, această descoperire și mai mult a intensificat dorința mea de-a fi bună! De-a fi eu! De a fi, nu doar pentru toți, dar în primul rând pentru mine!

În una din seri am schimbat toate florile în ghiveciuri noi. Am șters frunzele atent, și apoi le-am aranjat pe cele 2 geamuri. În dimineața următoare le-am atins pe fiecare. Și așa câteva zile la rând. Iar azi dimineață am observat că verdele lor e mai verde. Frunzele sunt tari, sănătoase și strălucesc. Toate și-au luat avânt în sus și parcă vor să cuprindă cât mai mult din spațiul odăii.

Așa ca mine… Eu tot sunt o plantă, care a pornit să-și i-a culoarea adevărată. Și în fiecare zi (re)devin așa cum ar fi trebuit să fiu. Pentru mine.

Dă-mi soarele înapoi. Te rog…

***

Seria de texte „Manifest” apare din dorința de a inspira. Un proiect semnat de Doina Cernavca!